Haituiti-l !!!

Pe spinarea lui, Dan Diaconescu a ajuns sa-si faca studio nou si sa faca rating cu prostimea, oferind cretinilor din fata televizoarelor subiecte retarde ridicate la rang de “senzational” si mai nou “zapacitor”. Cu el in program zi de zi, si-au orientat ProTV sau Antena1 grilele catre productii cu manelisti, semanand scandalul, fitza, sangele, banul si prostul gust in fiecare stire, fiecare promo, fiecare generic. Cu el in peisaj, politica romana si-a regasit oratorul nebun de care diabetul lui CVT era sa ne priveze iar alde Base sau Nastase, deveniresa niste rele mai mici, preferabile. Cu el in mijlocul fotbalului, am ajuns sa apreciez gramatica fotbalistilor si frazele imposibile ale lui Dinu. Cu Gigi Becali, s-au schimbat multe.
Ce e mai rau, insa, e ca avandu-l pe el in Ghencea, am trait ani atat de negri, fotbalistic vorbind, umilitori, tristi si mocirlosi, incat nici cele cateva, foarte rare momente de semi-performanta n-au fost in stare sa-i lumineze, sa-i curete si sa ne dea vreo speranta.
Da, o fi Steaua o relicva a comunismului iar cei 44% dintre romanii amatori de fotbal care s-au declarat stelisti n-o fi numai savanti sau artisti de geniu. Dar cantitatea e mai relevanta decat orice, fie macar si prin prisma faptului ca reprezinta o constanta infioratoare peste epoci. Si ne pare rau, noua, celor 44%, daca acum niste zeci de ani, seful de la Caile Ferate n-a fost la fel de influent precum Valentin Ceausescu. Si tot la fel de rau ne pare ca Timisoarei i-au trebuit decenii intregi pana cand cineva sa vina si sa-si spele banii murdari pentru ca Banatul sa spere sa redevina poverbiala frunce. Asa ca, spre frustrarea eterna a lui Florin Calinescu, noi tot nu vom disparea. Tot nu ne vom desfiinta ci vom ramane aici, pentru ca, dupa ani si ani, tot la performantele Stelei se raporteaza toata lumea. Tot pe punctele muncite de Steaua ies altii in excursie in Europa. Tot invingerea Stelei e apogeul meschin al carierei sau chiar vietii unora. Tot amicalele Stelei fac mai mult rating decat derbyurile altora. Si pentru ca, oricat vrem sa traim in prezent, oricat am exagera cu vorbele si oricat ne-am infierbanta in declaratii sau scandari, trecutul Stelei e, cel putin deocamdata, mai mare decat trecutul, prezentul si viitorul celorlalte echipe.
Prezentul insa incepe sa ne scape printre maini, si asta nu pot accepta, pentru ca asta distruge viitorul. Pot sa accept multe. Pot sa inteleg indobitocirea oamenilor, pentru ca pana la urma e principiul optim de functionare al unei
societati, inca din vechime. Pot sa accept badarania, incompetenta, incultura, mancatul de seminte, dansatul pe manele, jegul ascuns sub haine scumpe, pentru ca, din pacate, pe nici una dintre acestea nu le-a inventat Becali. Sunt doar aspecte cotidiene, care nu-mi convin, dar pe care stiu ca nu le pot schimba, cel putin nu usor. Epitete vechi de cand lumea. Insa cand toate acestea se insumeaza la conducerea Stelei, ei bine, asta nu mai pot sa accept. Ce-i drept, incep sa se insumeze peste tot, de la cel mai amarat colt de strada si pana la Palatul Victoria si poate ca de aici ar trebui inceputa o revolutie, dar probabil ca odata la 20 de ani e cam des pentru natia asta.
Poate ca as inghiti certuri si scandaluri si prost gust, in schimbul performantei. Poate ca m-as “vinde” principial pentru o bucurie sufleteasca. Dar nu cred ca voi avea nici macar sansa asta. Cat timp Becali va fi la conducerea Stelei, nu scandalul sau prostul gust vor fi problema. Marile drame vor fi lipsa de orizont, incoerenta, inconsistenta, mediocritatea. Nu vom avea un plan. Ne vor lipsi strategii si strategiile. Vor veni jucatori de doi bani, anuntati si platiti ca mari talente si vor pleca precum niste javre batute. Vor veni antrenori de compromis si vor ramane atat timp cat tine compromisul. Vom asista la dominatia lipsei de logica, la jucatori platiti ca sa plece in timp ce cei adusi gratis n-au loc nici in curtea scolii, la jucatori ridicati in slavi si desfiintati in aceeasi fraza agramata, fara cap si coada, debitata de mintea unuia pentru care meseria de cioban e chiar si ea prea dificila. Cat timp Becali va fi la conducerea Stelei, nu vom avea performante. Va fi doar o specula ieftina, ca cea din Pipera, bani aruncati degeaba cu titlu pretentios de investitie, cu care apoi sa poate fi scosi ochii contestatarilor.
Asa ca haituiti-l. Nu-l slabiti nici o secunda! Nu-l iertati si mai ales nu-l credeti! Nu va lasati pacaliti nici o clipa! Sa plece! Sa dispara! Nu stiu cine ar trebui sa vina, cine e omul magic capabil sa construiasca o afacere viabila, nu o gaura neagra cu care sa isi manance averea pentru un trofeu meschin, pentru ca apoi sa micsoreze salariile si sa inghete investitiile pentru ca nu-si mai poate permite sa intretina Maybach-ul. N-am solutia perfecta, n-am vreun as in maneca si nici un cumparator in sufragerie. Stiu doar ca trebuie sa existe solutii. Mai stiu sigur insa ca se vor gasi multi nostalgici care sa zica ca era mai bine pe vremea lui (cum s-au gasit si cu Nea Nicu). Insa, eu unul, prefer o echipa de mijlocul clasamentului cu pretentii de campioana, decat o fosta compioana fara pretentii.
Haituiti-l! Nu-l scapati! Doar nu faceti rau jucatorilor. Incurajati echipa! Incurajati-l si pe el sa plece. Puteti sa o faceti frumos. Elegant. Pastrandu-va blazonul. Ganditi-va la asta! Ganditi-va bine! Nu faceti rau altora, insa pe el chinuiti-l. Constant. Determinat. Neobosit. Cu ura. Cu constiinta. Macinati-i nervii, distrugeti-i siguranta, inoculati-i frica. Pana pleaca. Apoi uitati-l. Definitiv

Si m-am hotarat sa scriu

Sunt moldovean nascut din parinti ardeleni si trait in Bucuresti de mai bine de 15 ani. Nu-mi dau seama ce va spune asta, cu siguranta unii pot gasi tot felul de aspecte neplacute in aceasta diversitate de influente pe care viata mi-a oferit-o. Eu zic ca mi-a oferit-o cadou si sunt tare mandru de ea, pentru ca am luat, zic eu, cat am putut de mult din ce-i mai bun din toate partile. Am crescut cu lapte de la tzatza vacii, mananc mamaliga cu aproape orice (ok, nu chiar si cu paine, ca francezii care venisera pe la noi cu autoare prin '90 si isi indindeau cu nonsalanta mamaliga pe paine neagra, dupa care le era jena sa spuna ca nu le place. Ce-i drept, apoi nu le era jena sa manance cate o oala de sarmale si nici sa vina an de an aducandu-ne in ajutor tot felul de rahaturi de care nu aveam nevoie ca sa mamance si ei bine odata in viata lor. Ma rog, am inchis paranteza).
Ca sa continui cu enumerarea anterioara, imi place palinca in egala masura cu un cognac bun (apropos, aviz amatorilor, spirtoasa din sticla cu eticheta pe care scrie Alexandrion nu se califica la denumirea de cognac), urasc ce se intampla in tara asta dar foarte probabil nu o sa plec niciodata din ea, imi place fotbalul, tu-i mama masi, desi asta am ajuns sa o recunosc cu jena in fata prietenilor mai culti, am par lung, cioc blond, burta si o unghie la degetul drept de la piciorul mare (cum zicea Graur despre Maradona in 90) sub forma unui acoperis maramuresean si groasa ca o carapace de broasca.
Fumez ca un turc, desi culmea, aproape toti turcii pe care ii cunosc sunt nefumatori, nu ma duc la sala, mananc mult si gras, cu pofta, frate, cu pofta, da!?!, bat (sau cant) la tobe, dupa cum vreti sa numiti aceasta activitate, ma ocup cu concerte, scene, boxe, fiare si alte asemenea, m-as muta undeva la tara, departe de Bucuresti, dar munca ce-o prestez si care imi mai si place nu prea o pot face departe de betoanele, praful si jegul asta.
Am vrut sa-mi fac un blogg culinar, ca deh, mai gatim intre noi uneori, chestii mai deosebite. Gatesc, uneori fantastic, de cele mai multe ori ok, mai si ratez ocazional. Am vrut sa imi fac un blogg foto, ca deh, mai pozez cate ceva din cand in cand, dar nu suficient de des ca sa am subiecte. Am vrut sa imi fac un blog muzical, dar am realizat ca oricum fac asta intr-un fel sau altul in paginile www.metalfan.ro. Si am mai vrut sa imi fac un blog de ura, unul politic, nervos, in care sa imi vars furia pe rahaturile si nedreptatile care se intampla in tarisoara asta si pe si "rautacismele™" pe care le spun unii sau altii.
De fapt, cred ca nu vroiam sa imi fac un blogg. Ai mei se pare ca, pe langa multe lucruri bune pe care mi le-au oferit, mi-a gresit un pic zodia, din care am iesit un pic inconstant, nehotarat, plin de idei bune si executand mai putin bine. Asa ca nu stiu ce se va alege de pagina asta. Sa vedem cat ma tin nervii.... vorba unui taximetrist cu care doamna mea mergea la un moment dat spre un concert si care, odata la 2 fraze zicea... "ma lasa nervii..... dom'le, ma lasa nervii"
Deci ne auzim/vedem/citim noi. Din cand in cand.