Si m-am hotarat sa scriu

Sunt moldovean nascut din parinti ardeleni si trait in Bucuresti de mai bine de 15 ani. Nu-mi dau seama ce va spune asta, cu siguranta unii pot gasi tot felul de aspecte neplacute in aceasta diversitate de influente pe care viata mi-a oferit-o. Eu zic ca mi-a oferit-o cadou si sunt tare mandru de ea, pentru ca am luat, zic eu, cat am putut de mult din ce-i mai bun din toate partile. Am crescut cu lapte de la tzatza vacii, mananc mamaliga cu aproape orice (ok, nu chiar si cu paine, ca francezii care venisera pe la noi cu autoare prin '90 si isi indindeau cu nonsalanta mamaliga pe paine neagra, dupa care le era jena sa spuna ca nu le place. Ce-i drept, apoi nu le era jena sa manance cate o oala de sarmale si nici sa vina an de an aducandu-ne in ajutor tot felul de rahaturi de care nu aveam nevoie ca sa mamance si ei bine odata in viata lor. Ma rog, am inchis paranteza).
Ca sa continui cu enumerarea anterioara, imi place palinca in egala masura cu un cognac bun (apropos, aviz amatorilor, spirtoasa din sticla cu eticheta pe care scrie Alexandrion nu se califica la denumirea de cognac), urasc ce se intampla in tara asta dar foarte probabil nu o sa plec niciodata din ea, imi place fotbalul, tu-i mama masi, desi asta am ajuns sa o recunosc cu jena in fata prietenilor mai culti, am par lung, cioc blond, burta si o unghie la degetul drept de la piciorul mare (cum zicea Graur despre Maradona in 90) sub forma unui acoperis maramuresean si groasa ca o carapace de broasca.
Fumez ca un turc, desi culmea, aproape toti turcii pe care ii cunosc sunt nefumatori, nu ma duc la sala, mananc mult si gras, cu pofta, frate, cu pofta, da!?!, bat (sau cant) la tobe, dupa cum vreti sa numiti aceasta activitate, ma ocup cu concerte, scene, boxe, fiare si alte asemenea, m-as muta undeva la tara, departe de Bucuresti, dar munca ce-o prestez si care imi mai si place nu prea o pot face departe de betoanele, praful si jegul asta.
Am vrut sa-mi fac un blogg culinar, ca deh, mai gatim intre noi uneori, chestii mai deosebite. Gatesc, uneori fantastic, de cele mai multe ori ok, mai si ratez ocazional. Am vrut sa imi fac un blogg foto, ca deh, mai pozez cate ceva din cand in cand, dar nu suficient de des ca sa am subiecte. Am vrut sa imi fac un blog muzical, dar am realizat ca oricum fac asta intr-un fel sau altul in paginile www.metalfan.ro. Si am mai vrut sa imi fac un blog de ura, unul politic, nervos, in care sa imi vars furia pe rahaturile si nedreptatile care se intampla in tarisoara asta si pe si "rautacismele™" pe care le spun unii sau altii.
De fapt, cred ca nu vroiam sa imi fac un blogg. Ai mei se pare ca, pe langa multe lucruri bune pe care mi le-au oferit, mi-a gresit un pic zodia, din care am iesit un pic inconstant, nehotarat, plin de idei bune si executand mai putin bine. Asa ca nu stiu ce se va alege de pagina asta. Sa vedem cat ma tin nervii.... vorba unui taximetrist cu care doamna mea mergea la un moment dat spre un concert si care, odata la 2 fraze zicea... "ma lasa nervii..... dom'le, ma lasa nervii"
Deci ne auzim/vedem/citim noi. Din cand in cand.